““Brusc, simti un gust acru pe limba si crezu ca a sosit moartea. (...) era atent, zi de zi, la gustul mancarii, deoarece stia ca moartea se instaleaza mai intai supe, in carnuri, in pereti; mesteca indelung fiecare bucatica de mancare, inghitea incet apa sau, rar, vinul, iar uneori simtea o dorinta irezistibila sa rupa o bucata din tencuiala plina cu pete de salpetru de pe peretii din sala masinilor de la vechea casa a pompelor, unde locuia, si s-o guste, ca-n anomalia ce tulbura ordinea aromelor, gusturilor sa recunoasca Semnul, convins fiind ca moartea este doar un soi de atentionare, nicidecum o irevocabilitate disperata.””
