““Eterna meditatie asupra cauzelor tristetii si incapacitatii mele de viata era sterila si obositoare. Nu aveam totusi sentimentul ca sunt sfarsit si uzat, ci eram plin de impulsuri intunecate. Printre altele, aveam si gandul deosebit sa ma tin drept un om aparte, ale carui suferinte nimeni nu le intelege, cunoaste sau impartaseste. Diabolicul in melancolie este ca ea te face nu numai bolnav, ci de asemenea inchipuit si cu vedere scurta sau chiar trufas.””
