““— Aveam copii. Trebuia să mă fac sănătoasă să-i cresc. Cui era să-i las? Cine să-i spele? Cine să-i cîrpească? Cît am fost bolnavă m-am gîndit mult – şi la multe. Numai la moarte nu m-am gîndit. Şi uite, nici moartea nu s-a gîndit la mine. A trecut pe lîngă patul meu şi nu s-a oprit... Cred că omul, dacă nu e prea bătrîn, moare dintr-o boală numai dacă îi e frică de moarte, dacă se gîndeşte el la moarte... De ce să mă fi gîndit eu la moarte?... M-am gîndit la viaţă. La viaţa mea, la viaţa copiilor mei... E bună viaţa.””